Statutul notarilor şi al personalului biroului
Activitatea notarilor publici din România este reglementată de Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995 şi de Regulamentul de aplicare a Legii nr.36/1995, aprobat prin ordin al ministrului justiției (O.M.J. nr.2333/2013).
Spre deosebire de actele făcute sub semnătură privată, actele autentice au o forţă probantă mai importantă, conferind prin aceasta garanţii pe care alte acte nu le pot oferi.
Actul autentic se bucură de prezumţia de validitate, ceea ce dispensează pe cel care-l foloseşte de orice dovadă suplimentară, revenind celui care-l contestă să facă proba contrarie, pe calea procedurii înscrierii în fals.
Forţa probantă deosebită a actului autentificat de notarul public este dată de faptul că acesta are obligaţia să verifice cerinţele de legalitate ale actului, respectiv capacitatea părţilor de a încheia actul, consimţământul acestora pentru autentificare, dacă obiectul este determinat şi dacă cauza este licită. În acest fel se evită autentificarea unor acte care ar putea fi anulate ulterior, cu consecinţe grave pentru dobânditor.
În cazul bunurilor imobile, notarul public va verifica la Biroul de Carte Funciară dacă înstrăinătorul este proprietarul acestora şi dacă nu sunt grevate de sarcini cum ar fi de exemplu o ipotecă, efectuând toate formalităţile privind întabularea dreptului de proprietate.
În întreaga lui activitate profesională, notarul public trebuie să-şi exercite din plin rolul activ pentru stabilirea raporturilor juridice reale dintre părţi şi să aibă o poziţie imparţială, apărând deopotrivă drepturile şi interesele părţilor din actul juridic.
Competenta teritoriala a notarilor este limitată în funcţie de competenţa judecătoriei în raza teritorială a căreia îşi au sediul. Competenţa teritorială este limitată în materie succesorală şi pentru deplasările în afara sediului biroului notarial. Asta nu înseamnă că dacă v-aţi mutat într-un alt capăt al României şi sunteţi ataşat de notarul dvs. nu puteţi să apelaţi la serviciile acestuia. Puteţi să-i cereţi să se ocupe de problemele dvs., cu condiţia să vă deplasaţi şi să încheiaţi actele la biroul său.
Cererile de divorț se pot depune și soluționa la orice birou notarial din circumscripția judecătoriei unde s-a oficiat căsătoria sau domiciliului comun al soților, precum și moştenirile se pot dezbate la orice birou notarial din circumscripţia judecătoriei ultimului domiciliu al defunctului.
Pentru mun. Bucureşti competenţa este generală, ceea ce înseamnă că un notar care are sediul în mun. Bucureşti poate soluţiona cereri de divorț sau cauze succesorale pentru persoane care au oficiat căsătoria, au avut domiciliul comun sau au avut ultimul domiciliu în oricare sector al mun. Bucureşti şi se poate deplasa pentru a instrumenta acte pe teren în orice sector.
Activitatea notarială poate fi exercitată de notarul public în birouri individuale sau, prin asociere, în societăți profesionale.
Clientul poate alege liber notarul căruia să îi solicite serviciile. Nici o altă persoană sau instituţie nu are dreptul, conform legii, să impună unei persoane un anumit notar, mai ales în cazul în care onorariul pentru serviciul notarial este plătit de acea persoană. Cu alte cuvine, cel care plăteşte, poate alege. Părţile pot însă conveni ca un act să fie instrumentat la un notar cunoscut doar de una dintre ele.
Actul este în principiu întocmit şi semnat la biroul notarului, cu excepţia situaţiei în care una dintre părţi este în imposibilitate obiectivă de a se deplasa sau există un interes colectiv ca actul să se facă într-un anumit loc.
Este preferabil ca actul să se întocmească la biroul notarului pentru a se putea aduce toate modificările care pot interveni în acordul de voinţă al părţilor şi pentru a evita erorile de redactare care, pentru rectificare, presupun o procedură destul de dificil de realizat.
Notarul este obligat să consilieze persoanele care apelează la serviciile sale si este ţinut să respecte secretul profesional. Pentru serviciile efectuate el are dreptul la onorariu. Prin ordin al Ministrului Justiţiei sunt reglementate baremuri de onorarii minimale pentru diferitele tipuri de acte.
Statul controlează aceste onorarii tocmai pentru a nu permite căderea în derizoriu a costului unui serviciu de interes public, cu importanţă deosebită în viaţa socială. Pentru toate taxele, impozitele şi tarifele percepute de notar în nume propriu şi ca mandatar legal al statului sau al altor instituţii publice, se eliberează chitanţe sau bonuri fiscale ale căror elemente de identificare se înscriu obligatoriu în act.
Articolul a fost publicat in data de 30 decembrie 2018.